joi, 30 noiembrie 2017

Iubeste-o mereu. Hot mama e-a ta


- Ba, tu ai vazut Codul lui da Vinci?
- Eu, da, tu?
- Din moment ce te-am intrebat primul, se prezuma ca da, eu am facut-o mai intai, nu?
- Nici in situatia de fata, nici altfel, prezumtia ta nu are validare. S-o luam cu inceputul: primo, nu poti intreba pe cineva daca a facut o actiune sau alta, fara ca tu cel care intrebi, sa nu o fi facut, ba da, uite daca tu ma-ntrebai, frate, ia zi ai cunoscut iubirea inainte sa te-ncalte armata, eu puteam sa-ti spun ca da, fie ca asta era sau nu adevarat, fie ca, indiferent de ce-ti raspundeam eu, tu, chiar daca, mai mare ca varsta ca mine, nu ai avut cand si cu cine, din ce stiu eu, sa te preocupe activitatea in speta, caci, printre sportivi, de mic, iar apoi printre carti si studiu, n-aveai cand, la cum te stiu eu ca te pasiona pe tine cartea, corect? A, secundo, nu tot timpul trebuie sa crezi ca doar tu ai dreptate, ca se poate la fel de bine si altul sa aiba aceeasi buna parere despre sine, si-atunci apare conflictul care se rezuma la polemici inainte sa se stie precis ceva, stii ce zic?
- Da, chiar asa e, deci prezumtia mea e invalidata de realitate.
- Ihim, chiar asa...
- Totusi, de ce oare crezi tu ca te intrebam eu ce te-ntrebam?
- Nu stiu, nu cred ca esti tu musai curios de ce am apucat eu sa vad, ori ba, cat daca prin ce-as fi apucat eu sa vad in film, relationat cu o dilema de-ale tale de acum, poate ca as putea, sau si mai corect spus, as fi putut sa te ajut cumva cu o directie inspre care, functie de ce crezi tu la un moment dat, sa iei o decizie, ori ba, nu stiu chiar precis totul, acuma pe bune, oameni suntem, nu?
- Incep cu finalul, da, asa e, oameni suntem si de vreme ce cartezianismul a dominat de pe la mijlocul perioadei medievale, sau pe undeva pe acolo baza gandirii, in cultura si arta crestina a umanitatii in care ne subscriem si noi contemporanii, caci-i suntem continuatori acelorasi principii care se puneau atunci pentru a ne intelege mai bine sensul vietii si toate cate ne-nconjoara de ce se intampla in felul asta si nu altul...
- Si totusi, eu nu cred ca ti-am atins acel punct sensibil cu aflarea raspunsului pe care-l asteptai tu de la mine, este?
- Ai dreptate, frate...
- Well, cum pot sa te ajut, fara ca sa para ca te trag eu de maneca, nu ai, esti doar in tricou, de par nu ca nici pe asta nu-l mai detii, vezi tu, vremea trece si perisabilitatea organica e adevarul cel mai substantial si atunci e ceva cred mai spiritual ce vrei tu s-atingi, right?
- Si, deci la un moment dat, in film, pana la aflarea solutiei care justifica si titlul ecranizarii dupa romanul ce pune in serioasa tematica validitatea adevarurilor propovaduite de crestinism prin institutia ei cea mai puternica de pana acum, Biserica, anume ca femeia, detine prin forma organului reproducator intern, nu doar cu ce, cum si secretul, farmecul metaforei florii care naste fruct, ci ca in logica perpetuarii speciei noastre in timpuri care devin tot mai aspre in virtutea amenintarilor sigurantei zilei de maine atat in ce priveste asigurarea subzistentei (adapost, apa si hrana, asigurate astea prin ocuparea timpului cu activitatea de tip munca, rasplatita prin venit din care necesitatile bine catalogate pe un esichier de trebuinte fara de care viata e incompatibila-n lipsa lor), apoi diversitatea de orice tip (etnic, cultural, lingvistic, tehnic si tehnologic, profesional), apoi tematica prezenta tot mai acut cu fiecare zi ce trece a beligerantei, mutat intre timp conflictul international institutional din planul fizic al duelului terestru, maritim, aerian in campul de lupta deschis, in mediul virtual, telecomunicational, secrete de stat, politici guvernamentale si economice care mentin o situatie de constant sah pentru parteneri abonati la acordare de credite externe, pe care nu le pot esalona in cuantumul negociat si nici la timpul convenit de primele intelegeri de dinaintea contractarii propriu-zise a sumelor in cauza si-atunci despre ce vorbim aici se cheama complexitatea existentei pe care, la naiba de-o mai inteleg...
- Ma gandeam ca tu te legi de ideea cum ca daca ce expune autorul cartii ecranizate vine sa reformeze atitudinea institutiei bisericesti crestine in prag de necesara abordare a posibilului enorias al ei, omul chinuit de soarta, sau de prea multe intrebari carora nu le poate de unul singur raspuns si-atunci o alta abordare a dogmelor vine prin prelatii unsi ai proniei ceresti, in fapt nu al unui duh invocat, cat ai unei empatii sau unei simtiri fata de care noi toti ceilalti am fi poate greu de pus langa unul din acesti iubitori de Dumnezeu care moral si comportamental e fara cusur si devotiunea sa in lume pentru seamanul sau, oricare va fi fost cazul ca acesta  sa fie e fara dubiu totala, atunci, pe fondul supozitiei ca Iisus a fost nu doar o entitate amintita si de Eliade in celebrul sau Tratat de istorie a religiilor, ca alte simboluri ale celorlalte mari religii monoteiste ale lumii, profetul Mahomed pentru Islam, sau Gauthama Siddharta, alias Buddha pentru lumea budismului mondial, extinsa din India si Indo-China, pana in Indonezia, Filipine, platoul tibetan, chiar China, Coreea, Japonia, pana in toate colturile lumii unde adepti ai invatamintelor calugarilor portocalii, ci chiar om, la fel ca noi toti ceilalti si deci nu doar om, atunci e firesc ca el sa fi avut si el acces la iubire, in toate formele ei. Nu doar la cea spirituala,  cat mai ales, cea imediata, de oameni, de semeni, ce mai incoace si-ncolo, pe aceasta supozitie mergand in acord cu Dan Brown, fata lui si a martirei feminitatii, alta decat cea preamarita de catolicism, Fecioara Maria, Maria dar Magdalena, femeia, hoata si prostituata vremurilor in care Iisus, ca Fiu al lui Dumnezeu e crucificat pentru iertarea pacatelor umanitatii, purtatoarea de sang real, sau Sara, personajul cartii si al filmului a existat cu adevarat pe filiera liniei genealogice.
- Mi se pare bine argumentat punctul tau de vedere, in pofida unei constructii frazice destul de obositoare, te stiu prea bine, asa ca mi-esti invatat pe dinafara...
- Nici n-aveam cum sintetiza prea mult, ceva atat de sensibil ca ceva care e intim, dincolo de trupul pe care-l infatisam aparentei celorlalti, caci doar ea vine inaintea ochilor altora, nu noi cei pe dinauntru, nimeni nu poate avea, in lipsa noastra acces la fiinta noastra cea mai de dedesubt.
- Iar te ascunzi de ceva, parc-ai fi speriat de ceva, mic pe undeva prin casa subrezita de vreme si intemperii a bunicilor, pe undeva pe la bunici, intr-o epoca in care siguranta de orice tip era mai precara, s-atunci s-ar fi justificat atitudinea ta de acum la varsta pe care o aveai mai atunci, sa te bagi ca strutul cu capu-n nisip crezand ca daca nu ti se vede ochiul, sau capul, nici altceva din tot ce te compune si vizibil altora, nu ramana afara si disponibil campului lor vizual!
- Nu ma-ntreba de ce, doar ca vreau sa spun, ca incerc sa scriu ceva ce se doreste a fi altceva si uite unde-am ajuns noi, la ce dileme existentiale, iar nu e doar vorba despre introdus in discutie ceva dintr-o clasa de obiecte sau actiuni care intra, sau poate intra in alcatuirea si/sau definirea unei alte clase ceva mai maricele...
- Ma-ntrebasesi la un moment dat despre faptul de a fi iubit inainte sa devin soldat, clar?
- Da, am zis si asta, era la un moment dat un punct de reper pentru ce-aveam de gand atunci sa adaug ulterior, apoi argumentatia mi s-a mai complicat putin... 
- Stai ca reconstituim pas-cu-pas si poate ca vointa ti-o fi cumva recuperata pe calea care sa te duca unde initiasesi sapaturile cand ai inceput sa ma intrebi ba una,  ba alta...
- Ok, daca nu te plictiseste subiectul, dam inainte!
- N-are de ce, mi se pare chiar foarte interesant, mie cel putin.
- Asa e si pentru mine. Acum, metafora iubirii, intr-un roman la fel de poli-structurat pe sertare de domenii care ascund privirii cititorului neinitiat prea bine, adevarurile pe care le transmite sub aparenta unor cuvinte care la suprafata graiesc altceva, Numele trandafirului al lui Umberto Eco se transparentizeaza si-n naratiunea unde actiunile curente ale romanului se petrec in curtea unei manastiri de calugari catolici, pana cand fratii se imputineaza pe zi ce trece, pentru ca au acces la unele adevaruri. In fapt, asa cum se dovedeste in finalul cartii ca adevarul naratiunii se arata cititorului, asa cum un trandafir privit nu foarte indeaproape reuseste s-ascunda farmecul petalelor sale, sau nu doar cromatic, cat mai degraba olfactiv si mai ales simbolic sa fie asociat el trandafirul cu iubirea si cu institutia matrimoniului, adica pasul pe care doi adulti, de gen opus il fac la un moment dat in viata pentru a-si fi aproape la bine si la greu, iubirea, intocmai ca un Dante care incheia magnifica sa opera Divina comedie Iubirea misca sori si stele, e secretul, farmecul si scopul unei existente, modalitate prin care nu doar ca devenim cea mai buna posibilitate a prelucrarii noastre ca indivizi, ci o si impartim cu perechea langa care am ales sa ne continuam viata. 
- Daca intuiesc eu bine, asa cum prin dispunerea petalelor, trandafirul isi apara accesul oricui la inflorescenta pe care alte flori si-o afiseaza cu staminele, filamentul si antera prea la vedere, de parc-ar fi la show-uri tv tarzii, unde lumea-si mai arata tatuajul pe care tricoul, bluza, sau pantalonii-l acopera, tu vrei sa spui ca scriitorul italian vrea sa spuna lucrurilor pe nume referitor la religia crestina, catolicism in cazul de fata, ca dincolo de orgoliile si mandria, dusmania pe care prelatii bisericii, apoi conducatorii lor din istoria veche a bisericii si-au tot purtat-o, ucigand prin institutia legitimata abuziv, Inchizitia sa ucida sufletele care nu au pastrat, macar de suprafata o supunere totala fata de institutia colectoare de bani pentru putere pamanteasca sub auspiciile unei argumentari c-ar fi unsa de mirul ceresc, omul, trup si suflet ingemanat e partial in grija propriei libertati de alegere, partial in voia soartei, a hazardului, a nimerelii, a accidentalului, nu doar a unei convingeri precise ca lucrurile vor sta in felul in care ruga proprie ca ele sa stea asa si nu altfel se poate adeveri.
- Clar. Si ca pana sa poti fi apt dinauntru, convins suta-n mie, adica mai mult decat poate mintea analitica a oricui calcula, convins si sa izvorasca fara tagada gestul pentru empatie, simtire si ajutor, intelegere asupra celuilalt de langa tine, atunci omenirea va fi o mare de umanoizi, sau de indivizi cu titlul de om, pe care arhivarii de altadata, azi administratorii de siteuri, firme, jurnalistii care poarta cuvintele de pe pagini si hartii fizice pe cele virtuale, pe sticle si monitoare pentru a crea iluzia unei formari de opinii, cand in fapt suntem cu totii liberi sa ne formam prin accesul la informatii de orice tip propriile crezuri, pe care ascunsele intentii rele dupa uneltele corupatoare, cumpara pe oricine-si vinde sufletul, sinonim cu simtamantul neafectat de vreo influenta...
- M-ai cam pierdut acum, pe bune...
- De ce, tu nu esti ca toti, uite Don't speak, vezi No doubt, nu simti mesajul transmis, anume ca iubirea transfigureaza, metamorfozeaza, te face sa simti, sa speri, sa vrei, sa poti, sa multe!

- Ma, tu vrei sa te-nsori si nu stii cum sa-mi spui mai direct si ma duci prin literaturi si trandafiri cu spini si crime, prin iadul si raiul dantesc, prin codul lui da Vinci ca sa-mi zici ca iubesti?
- Hai ca n-am dat-o chiar pe dupa pom si nici pe dupa gard!
- Nu inca, dar cand o dai stii ce te-asteapta, nu?
- Continuarea povestii are ea farmecul sau cu fiecare etapa.
- Da ma, bine si cartita-nvelea ciocolata uite-asa si ala mic si cu nasu' rosu era fra'su ma, da, ihim!
- Ce legatura au reclamele in tot ce ti-am spus eu?
- Pai au, ba, au! O data, ca fara reclama nimeni dintre cei care intreprind ceva si se zbat sa nu fie angajatii altora n-ar fi cunoscuti publicului larg, care poate ca are nevoie de un produs, ori serviciu pe care omul intreprinzator il face cumva. Si doi, nu reclama era cheia aici, ci faptul ca iubirea transforma oameni, suflete, dar si corpuri, da?
- Da, e, iar cu femeile, spre deosebire de biciclete pe care intai le umfli si apoi le-ncaleci, se intampla inevitabilul fix la fel, doar ca intr-o rasturnata consecutie de fenomene, le iubesti mai intai, apoi se mai umfla!
- De parc-ai sti tu mai bine... ce sa zic, vorbeste ciob de oala...

- Care oala, Johny, ca am in cap doar taste, monitoare, retele de calculatoare, baze de date, configuratii, sisteme de programare, vorbesc cifrat, mananc pe vouchere, am asigurari profesionale, mentale, de sanatate private, sunt rezident in strainatate, strain la mine acasa in tara, platitor de taxe si aici si acolo, chirias peste tot, n-am gasit inca un punct unde s-aterizez la fix, stii ce zic, n-am facut cheag inca, asa cum ai facut tu...
- Mai zi cu ce-ncepusesi sa zici, pana cand ai alunecat ca saritorii cu schiurile pe pista de elan...
- Auzi si tu cum vorbeste, pista e elan, numai la aia te gandesti, sa sari, sate duci...
- Am zis pista, adica partie, cale, drum, cale de acces...
- Pai si eu ce-am zis, cine zice ala e, doar nu te gandeai la ce cred si eu si tu ca ne-am gandit amandoi, nu?
- Glumesti ca-n generala, baiete...
- Nu, acum pe bune, iubirea da nastere, femeia capata ceva proportii, largirea familiei o cara ea, tu-i esti devotat, hainele nu. Alea pe care le are, oglinda-i devine mai ceva ca-n Alba ca neagra, sau cum era aia, ca zapada, eh, nici timpurile si anotimpurile nu mai sunt ce-au fost odata, rivala de sange, sau pana la sange, de moarte, ideea e ca nu se suporta sau impaca una cu alta, mai ales femeia cu ce vede reflectat de geamul oglinzii si-atunci ce faci, ca tu pici la mijloc. Ea-i lehuza, sau ca moarta, asa cum descrie poetic Sapho, o poeta ce descrie in antichitatea elenistica iubirea trupeasca de tipul lesbianismului, atractia trupeasca intre femei, cand  dorinta trupeasca a uneia pentru formele celeilalte devine contagioasa, hop apare dorinta carnala, dar tu sa-nteleg ca iubesti mai profund decat Jos textila, da, tu intri direct la corazon, pui papion la gat, declaratii de iubire, petale de trandafiri de la usa de la intrare pana la patul conjugal, de-astea, nu?
- Prea bine, sunt siteuri cu haine pentru haine pentru mame, femei care alapteaza, la fel cum paleta asta le include si pe cele care nu au apucat inca s-o faca, pentru ca n-au nascut, dar sunt gravide si-asteapta momentul cand o vor face.
- Cate nu primesc si eu, emailuri, spamuri cu tot felul de, medicatii, de lungit, crescut, imbunatatit, dotare, performante, imbracari, incaltari, dar parca totusi din gama asta haine pentru gravide sau haine pentru mame care alapteaza inca nu, e un timp totusi, pentru toate, cred...

- Hot mama e unul dintre ele, iar daca femeia iubita nu e hot mama in ochii celui care a facut-o sa arate cand se priveste nerecunoscandu-se in oglinda doar ca efect al iubirii, apoi ironia vietii, efectele actiunilor noastre poate c-ar trebui sa mai deschidem alta sesiune de comunicare speciala intre noi, dar pe alta data cand ne revedem, la Pasti, poate cand revii in tara, ce zici?
- Poate ca da, desi daca stau bine sa ma gandesc, la cat de bine-o duc si-afara si aici cand vin de-s cam peste tot strain, nu-mi gasesc locul, cine stie, poate c-oi veni, poate nu, nu stiu...
- Iubeste si tu si vii oriunde apoi, ca inima cheama, stii era si-o melodie mai demult, As xx, o canta...

- Bai pana sa iubesc eu, la mine sexul slab e baza, tu mai ai vorbele, te combini mai usor, eu zici ca-s foca pe gheata de la pol, nici cucu nu s-apropie de mine...
- Al cui cuc nici nu mai intreb, voi sa fiti sanatosi, cum ti-o fi norocul!
- Ba, ce-ai, te-ai prostit la capatana? I'm straight, dar nu iubit, pe moment de cineva, de cautat n-am cand, nu stiu unde, nu stiu cum se prea face, de-aia si mai mult dau sfaturi altora, cand in fapt ar trebui s-o recunosc ferm ca ma bucur pentru ei ca si-au gasit trasa corecta a vietii lor cand au gasit-o si sa le doresc casa de piatra la momentul care e atunci, sa dansez cu mireasa la nunta lor, iar pe cea pe care florile miresei o vor alege ca titulara pentru reinnoirea nuntii cu proxima ocazie eu sa pun bine ochii, ca cine stie, om sta lipiti unul de altul sa mai insiram margaritare cand dupa partide de-amor vom sti cel mai bine cine-i sexul slab si cine ceva mai tare, sau daca, in sfarsit n-am mai calcat iar pe bec, nici gardu' n-am sarit, ci-am rupt pisica neagra, alba, nu conteaza de care, in parti inegale ca sa anuleze The day that never comes, stii ce zic?

- Ma doare capul, am obosit, merg sa adorm, ma retrag, mi-a parut bine!
- Bine, frate, saluta hot mama ta, felicit-o si de la mine, am sa te-anunt de e cazul sa te gandesti sa-mi faci acelasi tip de urare pentru izbanda mea ceva mai incolo. Pana atunci la anul scriu si eu la Super Blog. Daca asta a fost editia de iarna 2017, unde si ce-am povestit noi merge ca ultima proba a concursului, curios sa vad sunt deja ce-o fi-n primavara!

miercuri, 29 noiembrie 2017

Jungla urbana sau aia pe bune, ce alegi?

Jumanji: Aventuri in jungla je mange, mi-am pus dintii aia de vampir in buzunar si de cum m-am trezit dimineata in jungla, printre fiarele cu colti mai mari ca ai mei, mi-am zis, da' ce ma eu-s mai mic si ce, las sa ma faca ei cina pe mine? Iar pentru ca n-am luat deloc varianta asta-n calcul, am zis, stati voi fratilor, ca de cum maraiti, cum va-ncalec!


Da' ce facem aici, doar nu participam la Superblog 2017 si ne aratam unghiile ascutite si dintii fiorosi, ori zambetul, functie de context, de fiecare data cand jurizarile zic ceva care nu se pupa cu enuntul initial si nici cu criteriile de evaluare a textelor, aici e pe viata si pe moarte, ori eu ori ele! Suprematia, sau cine-apuca sa se trezeasca dimineata si sa faca pentru ceilalti cafeaua, nu mai stam la discutii, cine nu bea, n-are decat, bem mai mult, ne urca tensiunea si cu atat mai bine, ne e foame,  animale-s cat cuprinde, n-oi fugi acum dupa maimute prin copaci, sau sa stau sa-mi prind cuie-n palme sa nu-mi scape alunecosul sarpe de v-o vrea unul sa ma-ncolaceasca pe dupa gat, ca-i place carotida mea cum pulseaza cand locul inedit unde-am aterizat imi da doza suplimentara de adrenalina de la bun inceput ca sa vad totul prin culorile si ochii celui mai infometat dintre toti respiratorii junglei. Nu, nici cartite n-am vazut sa fie pe-acolo, ca nu e pentru toti jungla, ea e scena unde doar the best of the best respira aerul plin de sange al celui care n-a tinut post aseara. El, deliciul proteic de la cina de aseara mai lasa bucatariei din jungla usa deschisa si  ferestrele trantite de perete ca sa stie toti ca omu' nu-i vegetarian si cine nu pricepe si treze prea aproape de pragul usii lui, cine stie, s-ar putea sa nu mai poata si alta data face acelasi lucru, pentru ca omul face si supa din sangele lui! Mi-am propus sa nu stau prea mult in jungla asta cam insuficient de mare pentru toti, caci desi are un areal impresionant, cand tot simti miros de rival la viata care nu tine mai deloc post, parca-ti trece asa un fior pe sub toate hainele pe sub care apucand sa ajungi aici, nu ti le dai jos, ca de, si ele, fiarele au chimia lor, aici nu e nimeni care sa descarce si sa aprovizioneze rafturi cu deodorante si ce sa vezi, mai bine apari tu cu sucul propriu, ca ineditul in lumea lor te avantajeaza. 
Credeti-ma, niciunul n-a fost curios sa vada de ce-mi acopar eu pielea sau cum arat eu fara haine. Nu stiu ele ce-s alea fermoar, nasturi, capse, guler, cel mai mult mi-a ras asa in fata, cu narile duhnind a dezgust, o mandrie de sine care-mi semnala, Johny vezi ca nu ma intereseaza moaca ta, treci pe stanga, ca la englezi, ca aia beau si nu mai stiu care-i dreapta cale, de faptul ca purtam sapca, a-nceput ditamai ursul, nu, nu ca aia bruni de ies la plimbare la noi in Brasov prin Racadau si Noua, ci altul, mai nemancat, fara fragi si mure, am zis la o adica de vrea-l ajut eu c-o rima si-i pun ceva pe masa, mi-a facut cu ochiul si-a zis, daca ai probleme dai un bip si te sun eu inapoi! Nu i-am zis Baloo, ca nu era ca-n Cartea junglei, nici romanul, nici ecranizarea in format serial animat, ci GranTe, de la Tata mare, cand i-am explicat asta m-a strans la piept si-ntr-o mormaiala de-aia de-ale sale, timp in care mai ca-mi ieseau dintii aia de vampir de pe scheletul celorlalti inca fixati bine in cavitatea bucala ce numara 32 de bucati cu care puteam sa-i mestec pe oricare mi-ar fi-ncalcat propria geamandura, activam codul rosu si sa veniti sa ma vedeti, cum lucrez in spatii verzi, da, ca e plin de ierburi inalte, liante, arbori si crengi inalte foarte bine-nverzite, musteste jungla de seva si de viata, pana cand vine luna-n locul soarelui si fiecare-si are casa lui, mai putin eu. Eu-s mai romantic, ce sa va zic, imi usuc sosetele o data la 2 zile, ca nu asud prea mult, nu e prea cald aici, ca soarele e bine filtrat de inaltimea si densitatea arborilor plini de frunze, asa ca la umbra, temperatura care e suportabila pentru toti cei care populam biocenoza, biotop, ce-o mai fi acolo ca nu mai stiu definitia pe dinafara, ideea e ca e misto rau, mai ceva ca la answear pe aici printre fratii mei situati de Darwin pe o treapta a evolutiei biologice sub cea a noastra, oamenii care din punctul oricui de vedere constituim cea mai mare anomalie fizica, chimica si de ce natura mai vreti voi. Anume, pe scara evolutiei formelor vii, de la uni-, la pluricelulare, de la nevertebrate, la vertebrate, de la insecte, amfibieni, reptile, pasari, mamifere de toate neamurile si caracteristicile, functie de care unele mai inoata, altele nu, unele papa doar salata si oua, altele doar carnea altor surate si tot asa noi, suntem extraterestrii animalelor! Cum asta si chiar de ce, pai ia ganditi-va voi bine: cum sa fii biped, cand baza e mai buna pe 3-4 puncte de reper, picioare sa le zicem nu? Instinctul de conservare, apararea de pericole si in eventualitatea duelului pentru supravietuire (vanatoare sau defensiva altei vanatori care te vizeaza) sansele de reusita cresc pe masura unei robusteti cu care te nasti si cu care lucrezi zilnic inca de la a-ti distribui greutatea proprie in deplasare pe toate membrele. Apoi, anomalia aia mare e cum naiba sa reziste la chiar toti inima sa tot pulseze sangele sa irige toate punctele inegal distribuite la distante varii de sursa de acumulare a pompei in sine. Precum girafele, noi, oamenii stam si mai rau, inima e suprasolicitata prin pozitia bipeda, creieru-i pus in orice moment sa gandeasca, toti zic asta, realitatea e ca unii-si mai iau vacanta, nu toti dorm acasa si se trezesc in jungla, vorba aia cu visul, mai lasa visatul si culca-te, sau dupa caz adormi sa te odihnesti, ca esti obosit, nu mai ajunge-n toate posturile si locurile posibile si imposibile de pe glob si din univers!

Is de-o saptamana aici, chiar pe bune, desi as fi putut acelasi lucru cu jungla sa-l declar, de la inceputul concursului, probe noi, multe, jurizari mai ceva ca neprevazutul de aici cand nu stii ce apuci sa faci, sa dai drumul la ceva ce ai in rezervor cu tine pentru c-ar fi timpul, sau cand teama te-a surprins si pana sa te-nfurii alegi sa te mai eliberezi de niste piedici ca sa-ti poti arata coltii si de ce anume poti fi in stare cand cineva te aduce-n punctul in care nu mai poti dormi la noapte ca te lipesti si mai esti si ud, atunci pentru ca nu voiai sa faci musai baie acolo, ci-n cada proprie, cu jacuzzi si muzica chill-out, acum stai si straja sa usuci hainele, n-ai nici ce pune pe tine, iti lasi mintea dusa nu foarte departe, ca te mananca de tot dintr-o inghititura, sau doua-trei tavaleli careva care vede ca esti intr-o precara conditie de suspensie si-ti simte mintea departe de trupul ce parca-i frunza-n vant. Dar si frigul pe care astfel il tii la distanta de tine sa nu atace si sa te ia prin surprindere,  concentrandu-te si ducandu-ti mintea inafara cutiei craniene cumva e o povara si totodata piatra ta de incercare, pragul peste care trecand devii ca-n melodiad e triumf a celor de la Savage garden The animal song, un rege la ei acasa, ca nu te-a mancat nimeni, nici tu n-ai atacat, doar te-a speriat unul de si-acum stai s-astepti rufele pe craca unui arbore sa se zvante sa le poti lua iar pe tine sa fii iar intangibil, neatractiv pentru cei care-si poarta doar blanurile si pieile la inantare tantosa printre liane si tot felul de aparente, ca si ierburile, inalte si mai scunde, mai verzi, mai galbene, sunt si aici disimulari, nu chiar tot ce ochiul repereaza trebuie musai in fapt sa si fie chiar asa, sunt doar capcane, curse in care altii mai inventivi spera ca si fara prea mult deranj vanatoresc sa manance la cina ceva bun. 
                                     

Nu, nu voi fi eu acela pe care, nicidecum. Eu fumez, or ele fug de fum si de miros ca-n reclama care promoveaza la televizor o pasta de dinti care pastreaza atractiva in vederea pupacitului gura omului ca o floare, aici am o saptamana si-oi fi cel mult o floare carnivora, daca ma iau dupa damful pe care-l iau cu mine de la lacul unde  mai inot ca sa mai treaca timpul, inchizand bine fermuarul gecii unde am telefonul, care aici s-a descarcat ieri, natural, ca nu l-am mai folosit, ca n-am cu cine vorbi pe aici, aici n-ai nevoie de taste sau touch screen ca sa supravietuiesti, sa zbieri sau sa emiti sunete care sa-ti bage-n sperieti rivalii la ziua de maine, dar mai am si bateria externa cu care sper atunci cand voi ajunge-napoi in jungla urbana, nu asta pe bune unde-s inca, voi putea semnala si locul unde sunt si la capatul unei calatorii despre care voi mai acea inca multe de spus, scris o carte dupa care se va fi putand face chiar si film, voi putea sa ma infrupt cu roadele naturii, un bulz, o sarmaluta, ceva, nu vipera cruda, cum a trebuit sa-ndur si sa mestec de zici c-am dormit pe strada cateva nopti si-n lipsa de hrana, am gasit o guma mestecata aruncata pe jos si am ridicat-o si-am folosit-o pentru gimnastica maxilo-faciala de si-acum ma doare stomacul, numai cand ma gandesc! Nepreparata termic, carnea serpeasca, acum nu era sa zic doar de vipera, c-am mai mancat si alti serpi, nu piton, nu boa, ca n-aveam cum iesi din stransoare, clar, n-aveam niciun brici, sisca, cutitas, ca-s de regula pasnic si nu caut pericolele de care sa ma apar cu arme albe, ascutite, ele pot rani, dar uitati-va unde-am ajuns si mi-ar fi prins bine un asa instrument de taiat daca ma prindea vreun de-asta mare, dar cum nu m-a prins, n-am avut nici ce-ncaleca, ca puneam saua si continuam de spus povestea, asa, va mai zic doar ca am ajuns de ieri acasa.
Cu asa alotropii si senzatii unice pe care nu le recomand chiar tuturor, ca nu oricine poate sa fie tare de inger, majoritatea n-are niciun Dumnezeu si-atunci ce sa mai vorbim de ingeri, nu e doar expresie ci un fapt, o incercare ciudata, solicitanta, dar pe care trecand-o cu bine, am s-o trec si in CV, sa vedem acum cine s-o mai pune cu mine. Sper sa nu fuga toti ca dracul de tamaie, infractorii parlamentari, actuali sau fosti reprezentanti ai statului de tribunale, DNA, sau penitenciare, pisicile de pitbulli, ci sa inteleaga toti ca am o imaginatie bogata si forme multiple de expresie, trec, dovada sta aici, am supravietuit junglei si fiarelor de acolo, asa ca oricat de ciudata ar fi societatea cu toanele si cu grevele, situatiile economice, disputele politice care afecteaza prin masurile si deciziile aplicate apoi ca reforme intr-un sector sau altul in viata de zi cu zi, atat va zic aici: Hasta la vista, omenire! Ma-ntorc bucuros printre oameni, sacali de ocazie, fluturi ce polenizeaza flori cu serele, sau serpi de noapte, bufnite tacute, sau lebede maiestuoase ce-noata regal pe sub podurile deja-nghetate de temperaturile lasate sa cada-nainte de sarbatoarea tarii!

Va invit la cinema, de azi intr-o luna, adica fix pe 29 decembrie 2017, cand pe marile ecrane din Romania va rula pentru prima data Jumanji: Aventura in jungla, un thriller complex, plin de umor, suspans, aventuri cat cuprinde si Dwayne Johnson in distributie care asigura box-office oricarui trailer. Convingeti-va si singuri!
                                     
  

luni, 27 noiembrie 2017

Adulmeca farmecul ineditei calatorii. O viata, nu doar 5 minute

E iarna afara, iara, Oh, oh, oh, e iaran-afara, e iarn-afara, oh, oh, oh! Valeleu, ia uitati-va fratilor ce-i acolo-n strada, casca-gura cat cuprinde ba dupa una, ba dupa alta, ba c-a murit actrita si-a mai luat si-o surata dupa ea, ca cica i-ar fi facut statuie-nainte de vreme, vorba unuia dintre noi, mai cu greutate asa, ba ca una, ba ca alta... Ideea e uitati-va si voi unde suntem: ba in strada, ca ne-au omorat copiii, ba ca uite votul, nu e votul, ba ca #rezist (ba ca hai cu soricelu', purcelu', catelu' si copilu') pe principiul unde-s mai multi, trece foamea, frigul si plictiseala mai usor decat acasa, ba poate ca sunt si unele considerente la care adera unii, dar nu si cei mai multi si nu singuri, de buna voie! Si-atunci ce faci sa 5 minute, ori in casa, ori c-ai apucat sa iesi, sa-ti strigi, sau sa-ti cauti manifestand public nemultumirea fata de cei mai prejos de tine care-ti dau legi bune pentru ei, sa le respecti tu, ei nu, c-au facut-o cumva sa dea bine ca atunci cand pica pisica de oriunde ar fi, tot in labute pica, nu pe, ca e o expresie pe la noi, unde in caz c-ai picat cu botu' pe labe se cheama c-ai cam incurcat-o...

Asa ca, oricum ar fi sa fie, tot iarna a venit si daca la rece parca ne place mai mult sa socializam offline si nu in case si la reuniuni publice, ci in plina strada, mijloc de transport si orice-ar mai fi, atunci ideea de a te pune pe graba cu toate ca sa fii gata in 5 minute, sau in timpul pe care ti-l arogi pentru a fi gata pana la o anumita ora si din acel timp si pana atunci cand zice-se vom fi fost gata sa plecam la ora aia ar mai fi doar 5 minute, ei bine, la intrebarea asta, raspunsurile-ar fi, zic eu multiple si adecvate circumstantial de mod, de timp, de cauza, de scop, de ce mai vreau si simt eu. Ca n-oi face poate nici ca pantera roz in clipul viral de pe facebook cu trezirea dupa somn, cand bubuie, ceas, taie cablul la telefonul (inca din acela fix si cu fir!), lasa jaluzeaua si te miri ce ca sa amane trezirea si sa  prelungeasca somnul, dar nici graba mare nu e sora buna cu tine sau cu ce ai de facut, iar ce ai tu de facut se cade macar in ultimul ceas, daca a fost ceva ce ti se cuvinea si anterior, dar din varii cauze s-a mai tot amanat, sa-l ai la timpul si dupa bunul tau plac. Astea fiind zise, imbracarea si a fi gata, incaltat, calcat, apretat, la dunga, sprayat, parfumat, pieptanat nu e cazul ca-mi ajunge si-un prosop (soarta mai e si cruda, mai e si ironica, ideea e sa te prinzi bine de ceva si s-o intelegi, sa  te impaci cu ideea si sa continui parcursul cu datele actuale prin fiecare etapa treci!), dar cand e vorba de mers la un teatru, aia e, ramane teatru. Am pus memento de cand stiu cand va fi piesa, stiu distributia, ora, data, de imbracat o fac repejor, imi iau doamna de brat si mergem. Eu camasa, costum, palton si pantofi pentru barbati, doamna pantofi de dama.
Restul e enigma, pentru ca desi se intelege ca teatrul nu e iesit pe strada pana la magazinul din colt, sau facutul pietei dimineata, e vorba totusi despre misterul feminin care capata aura unui misticism greu de elucidat sau macar de inteles, ca nu depinde musai de obiectivul avut sau de destinatia aleasa pentru costumatie, caci oricand niste bluze, un sacoas sau camasuta poate sa le faca ochi dulci.
Doar n-o sa m-apuc sa tai porcul, nu? Nici in curte, nici de pe lista, nici de niciunde! Planificarea face totul ca la carte, cu minte si cu ce mai e necesar. Ca s-a-ntamplat mai deunazi sa fi  fost cazul sa ai tren la mare si sa-l legi de la Bucuresti, unde n-ai mai ajuns sa prinzi trenul de la munte, aia a fost sa fie atunci, dar n-or fost de vina doar 5 minute, ci deraierea altui tren, supraincalzirea sinelor, viteza de deplasare a trenului, cauze colaterale la fel ca si pierderile pentru ca toate astea, dragii mei comporta relativismul. Sau mai pe-ntelesul tuturor, lucrurile se leaga-ntre ele unele de altele, motive de cauze, rezultate de cele de dinaintea lor ce stau langa o actiune sau alta si tot asa. Nu mai conteaza poate cand sau daca, de se poate intreba in virtutea dorintei aflarii vreunui tap ispasitor cine si cu ce, sau cine, de cate ori s-a mai repetat actiunea, asta ca sa parem interesanti, dar de cele mai multe dintre datile in care procedam asa nu facem decat sa ne taiem craca de sub noi, noi cei care intr-un pom tot ca pe scaun stam asezati, vorba veche din popor cine-ncepe, tot ala trage, sau de e sa spunem ca inceputul vine cu acea parte, tot aceea si ispaseste, ca fie nu se supara si s-a prea obisnuit cu naveta, fie omul altceva nu stie, nu poate sa iasa din cercul asta de neprevazut care-l tot deznadajduieste si-l tot face sa plateasca pentru niste greseli, de care, vedeti voi, daca s-ar trezi candva ca le face, cum si cand sa fie ceva mai atent ca sa nu le mai repete, poate c-ar schimba ceva.
Ar dormi ceva mai devreme, sau mai mult, functie si de ora de trezire de dimineata, cand ce se zice, e bine sa fii gata de activitate, ca sa ajungi departe! Lene sa n-ai, vointa da, drumul duce undeva si daca esti sau nu gata de aventura pentru neprevazut, necunoscut si vrei sa gusti farmecul, magia, frumosul noutatii, atunci te destepti si iei aminte pe ce carari iti lasi pasii sa te duca, pana unde. Si ca din 5 minute ajung sau nu sa fie mai multe, referindu-ne strict la iesirea planificata la ora de, nu e bai, zau, cand drumu-i ales impreuna o viata, cu sau fara 5 minute, tot acolo ajungi. Enjoy the journey!
Articolul participa la Superblog 2017

vineri, 24 noiembrie 2017

#@ Cartoane Adunam Sa Luam Telefon Smart

- Ba, voi stiti ce nu stiu eu?
- Ce?
- Bine, in privinta multor alte lucruri nu sunt cu certitudine sigur ca pot pune mana pe inima cand imi dau cu parerea despre aia sau aia, dar pe bune, frate, ceva nu se leaga la toata treaba asta: cartoanele alea n-au ce cauta in casa unui adult responsabil si in toate mintile, ma-ntelegi?
- Ce-au ma? Ce-n studentie ai uitat c-aveam de pe seara pe dimineata pet-uri de bere, cutii tot de-alea uitate pe langa si pe sub pat, la usa afara, cele pe care n-apucam in primele noastre lecturi de dictionare de stiinte universale direct zbang pe geam...
- Alea erau atunci, n-aveam nici noi prea multa minte, timp era mult, ni-l solicitau la facultate cu tot felul de activitati, cursuri, proiecte, examene, cate si mai cate cand se adunau si alea prea multe si ne simteam incoltiti de prin toate partile mai evadam si noi tot la citit, dar ce ne placea noua, etichete, grade, musai grade!
- Acum nu vad sa fi acumulat prea multa!
- Ce, carte?
- Nu e vorba despre carte, ca lipseste mintea aici, auzi si tu explicatie, las sa zaca niste cartoane prin casa ca e nu stiu ce concurs cu facut poza la ce intruchipare ti-o iesi din lipirea unor ambalaje la mancare chinezeasca consumata de asta vara-ncoace! Ba voi v-ati stricat la cap, pe bune, in Bucurestiul asta mai exista si altceva pe langa lene si tot felul de chestii care amana cursul firesc al lucrurilor?
- La lene, cand lucrezi de la 9, dar ca sa fii la 8:45 la birou trebuie sa pleci de la 7 fara, ca toata lumea are drum undeva, daca nu chiar jumate din aia toata vine cu  tine, cum faci tu stanga si ea tot asa face, la semafor o tii inainte ca pe-acolo ti-e drumul, tot pe-acolo e si al ei si cand crezi ca vine dupa tine doar pentru a te pierde ea din urmarirea asta undeva mai incolo, ce sa vezi, serparul asta continua si nu ia final decat atunci cand lasi masina-n parcarea de la job, unde n-ai cum sa nu incapi pentru ca ai cartela si nu intra altcineva inafara personalului firmei, lucru cert, dar altfel, tin sa precizez, dragul meu cu capul pe umeri si care crede ca totul e mult mai simplu decat in forma in care lucrurile au ajuns in virtutea unor rutiniere obisnuinte sa se prezinte in forma in care sunt deja,poate ca nu prea mult gandite  anterior sa se repete masinal si sa oboseasca intr-un final, cand chiar, te rog sa ma crezi ca vii acasa fara chef de pregatit cina, sau de iesit chiar cu baietii prea des la cate-un meci la bar si facut burta de la bere, acum stii ce zic?
- Da, n-ai timp sa faci curat in casa!
- Eh, lasa ca nu le dau eu foc, reciclam dragul meu, da, asta e cuvantul-cheie al zilelor noastre, consumam continutul ambalajului, iar ambalaju-l adunam in casa, dar nu cat sa iasa din casa, de la cat de mult adunam in ea, si-l ducem la pubela afara si ne ghidam dupa semnalizare, unde vedem hartie si carton, hop si noi!
- Ba, mie baietii astia-mi spusesera ceva de-o nu stiu ce fel de competitie Share and Play, cu intrat pe site la ei, mancat mancarea, pastrat cutiile, lipit sau pus asa de forma una langa alta incat sa dea impresia unei figuri mitologice, desen, ma rog, sa dai alta utilitate cartonului unui ambalaj, care oricum vine aruncat la gunoi, de unde firma aia-l duce la alta care-l recicleaza, plateste suma aferenta achizitiei si face mediul mai curat, mai putin toxic si tot asa, ideea era ca rasplatesc stradania asta, daca intrii-n jocul lor  #shareplay @WuXing Mancare Chinezeasca...
- Auzi, da tu vrei sa intrii?
- De bine, de rau, la asta ma ducea gandul ca iar nu le-am strans frumos sa le duc la container, adica dimineata mi-e foarte greu, crede-ma, zici ca-s robot, abia reuseste cafeaua si cateva 4-5-10 tigari cateodata sa ma scoata din starea asta de oboseala, plictiseala, adormire ce m-a cuprins cand parca simt asa ca nimic nu pare a avea vreun sens, stii tu, unul de care sa stii sigur si unde e, care e, in primul rand si de care sa fii constient ca atunci cand pe parcursul zilei te simti mai altfel ca si cand siguranta de sine pe care ti-o da certitudinea ca l-ai descoperit sa fie cea care-ti justifica starea si situatia pentru ca, ce sa vezi stii sigur atunci ca asta  e explicatia starii tale, ai pierdut din entuziasmul cu care dimineata stiai care ti-e menirea, stiai scopul, stiai sensul, muncii, trezitului devreme, le vedeai ca firesti, comportand o conexiune care mobilizeaza planuri, idei si prin munca ele prind contur, pe cand asa tot ducandu-te ca robotul sa apese altii pe butoanele tale ca sa-si atinga ei scopurile, te simti prea folosit si nici macar asta n-o mai stii, pricepi?
- Da, ma, imi pare rau acum ca ti-am strivit cutiile si le-am compactat asa incat sa poata-ntr-un singur drum la gunoi sa elibereze camera de ce nu-si avea locul in ea, comandam altele, daca tot zici ca-s in Bucuresti si nu si-n tara, suna de pe al meu, ia ca am minute, te rog, fa-o pentru mine, comanda sa facem un desen de-ala, te ajut eu, pai da, se poate? O fi limitata promotia aia, concursul vietii ala, nu?
- Te-a luat foamea?
- Nu, dar n-ai zis tu ca e Bucuresti, pana ajunge curierul cu ea, comanda n-o mai fi gata fripta, sa mai trebuiasca multa rabdare chiar daca ti-e foame pana ce iei prima musca din mancarea ta!
- Ba, asa e, distanta ajuta foamea sa vina la tine, fix din momentul cand ti se preia comanda, pana ce ajunge la tine la usa livrarea cu ea. In 15 decembrie se anunta castigatorul telefonului Huawei marele premiu, cu care faci poze faine si mentii lantul comenzilor Wu Xing.  
- Ihim, fix asa!
- Auzi, da' ce ziceai ca e concurs, cu cutii, imagini, internet, de-astea?
- Da, ma!
- Si pana cand asta, mai avem timp, sau ne strofocam degeaba, de zici ca suntem la Superblog 2017 #SuperBlog, ia zi?
- Mai avem, pai ce zi e?
- Manca-ti-as!
- Manca-mi-ai, dupa ce ma satur eu, bine? A, iar pana atunci hai sa dam comanda, ca sa ai si ce!
- Lasa, ca fiecare e cu cutia, cutiile sale, apoi le reunim goale inspre crearea imaginii a ceva maret, mitologic, aiurea, ce-o fi, imaginea aia sa redea, o punem pe net, ne prostim si noi ca toata lumea ca sa simtim ca traim vremurile astea cu inducerea importantei pe care lucrurile total pe langa noi si viata noastra simpla, autentica o au intr-adevar, dar ce sa facem, o facem si noi de amorul artei, care-o fi aia, ca ele-s mai multe, doara stii! 
- Hai c-o sun pe Vali sa vad daca e libera de program, intalniri cu fetele ei de la dansuri, gym, de-astea si cum e buna mea colega, poate ni se-alatura, noi mancam si golim cutiile sa le putem lipi, pune una langa alta sa vedem ce-o iesi, o idee de desen/ imagine, ea se ocupa de partea tehnica!
- Da, ma bine, o sun de pe al tau, ii ramane numarul, te mai suna ea cand isi face timp, sau are drum prin tara, poate vrei s-o vezi si ti se face dor de ea si vii pana la jumatatea drumului sa o intampini cu o cutie plina de ceva, poate mai faceti o poza la cum doriti sa va arate viitorul impreuna, mai stii?
- Hai nu te mai oftica acum, c-o ai langa tine, daca vrei tu, sfatosule, de ce nu ti-o apropii, vorba aia, nu vin eu de la mama macaii s-o vad din an in pasti pe la capitala, ca nu e deloc sanatos pentru nimic in lume! O data pentru minte, pentru suflet...
- Trup, inima si ce mai era pe acolo!
- De acord! Deci, o sun de la tine pe fata, la chinezi comandam de pe aplicatie, o am instalata, cum seara obisnuiesc, de la munca sa trec si sa iau la pachet ceva cum  tot am drum spre casa pe la ei si mai mereu cate ceva de completat la sarcinile profesionale, mai fac seara acasa si munca patriotica, stii ce zic?
- Nu, nene, eu am terminat programul, fai-frumos, te-am pupat, hai pa, nu te cunosc, nici ca vrei sa o faci, doar asa ca daca ma suni ca vrei sa ma intrebi de ce fac, cum ma simt, vreo invitatie, dar nu la nunta, c-aia-nseamna sa gauresc eu bugetul, pe cand orice altceva inseamna ca ai cu ce si iti face placere, nu stiu cum de, dar cand platesti tu pot sa ma reprogramez in cazul activitatilor pe care credeam ca sunt prioritare pentru mine fix atunci...
- Elastic asa, ce sa zic!
- Facem si noi ce putem!
- Auzi, dar tu de partea cu educatia, buna crestere, buna apreciere asupra realitatilor din fata organelor de simt cum ziceai ca stai?
- N-am repetat niciun an in scoala vietii, drept urmare si-aici la tine am vazut de prima data surplusul nenecesar de combustibil perisabil si foarte periculos pentru iminenta incendiului, oricare va fi fost cauza iscarii lui, muc de pipa aruncat de pe balcon, de vecinul de mai sus de tine, pac intra in balconul tau, care ingust cum e, cu usa bucatariei deschise, prin rotatia continua cauzata de inaltimea de la care e lasat sa cada pana jos si cu vantul care nu-i permite aterizarea pe trotuar, intra la tine si pana sa se fi stins pac vede cutiile, miroase de la o posta cartonul imbibat in mirosul piperat si condimentat al bucatariei orientului extrem si fumega pana se aprind. Restul e Colectiv! Tragedie, nu pentru tine, musai, ca nu mai ai unde sa stai, tu esti norocos chiar si fara sa vrei, esti la lucru, dar altii de pe scara sunt si ce vina au ei ca tu vrei sa participi la concurs cu cutii de mancare chinezeasca, sa faci dragoni, serpi, pasari, sau masini sau ce vrei tu din ele, ca sa participi la concurs unde tombola, hazardul, sau orice alt criteriu, ma rog, necuantificabil decat cel mult cantitativ, iti poate aduce un premiu, cel mult simbolic pe langa toata harmalaia creata in spatele si fata anuntului cu care mi-ai venit azi, despre chinezii astia!
- Vali e pe drum, cand i te-am descris, am scris mai multe pe watsup, ca nu am vrut sa ma auzi cum i te descriu...
- Nu am nevoie de combinatori, impresari, ma descurc si singur in situatii autentice de viata sa simt si sa fiu eu, e suficient, restul vine apoi de la sine, de exista compatibilitate, reciprocitate, da, de nu, poate cu timpul, cine stie...
- Ni hao, boys, ce faceti ba, mi-ati distrus cutiile, numa' asta nou'-i de vina, ce esti tu ma, bestie?
- Nu t-o spus asta ca-s ale mele, ce esti tu menajer, camerist sa-i faci curat, sau esti soacra de-aia cu capul in bigudiuri pus?
- Ma abtin, nu te cunosc, nici nu vreau, nici nu pot, tu nici atat!
- Ba, asta m-a chemat ca vrea sa castige nu stiu ce caca-maca si eu-s cu camera, remember, nu-mi ies toate cum vreau chiar din prima, dar...
- Nici nu e nevoie, e nevoie de mine la firma dimineata, deci iau taxi pana la gara, trenu-l prind, ca e...
- Da, ma, bine, fata, stai si tu cu gura aia mai pe silent asa, te-am rugat, recunosc, Eu sunt cel care te-a rugat sa-ncerci un rol de femeie mai nasty asa sa-l iritam, dar...
- E pe bune asta cu plecatul, va rog nu va mai faceti griji pentru mine, mancati-va mancarea chinezeasca, si-asa va place, cum ati vorbit voi pe wasup despre mine, asa am fost eu anuntat sec de la firma, dimineata sedinta importanta, adica arde, pe-aici pe la voi, desi la noi cand e vorba de ars, sarim din costume si facem pe pompierii ca suntem pregatiti si-n tipul asta de activitate, la o adica e, cred eu bine sa stim sa ne putem apara si de toate relele din lume...
- Ok, te duce Vali la gara, eu trebuie sa raman sa primesc comanda de la Wu Xing, keep in touch, right?
- Da, ajung spre dimineata acasa, fac repede un dus si devin si eu ca voi aici, robotel, dar de provincie, nu prea-mi surade ideea, dar macar merg sa vad despre ce e vorba si sper sa nu fi trebuit sa ratez seara cu voi de dragul unei pacaleli a nu stiu cui n-avea ce face pe acasa...
- Dar tu mai ai si geolocation, pune share locatiei si va vedea oricine ca nu esti in raza domiciliara obisnuita si va pricepe ca timpul privat inseamna sa fii demn pana la capat, orice pot ei sa zica sau nu dupa ce dau un mesaj de-a moaca asa, vineri noaptea, sambata nu se lucreaza, deci?
- Nu aici, la noi nu in mod curent, dar mai sunt si exceptii...
- Or fi, dar cum sa ajungi in provincie la 7 dimineata fresh in sedinta, cand nu ai anuntat nimic in timpul saptamanii programului obisnuit, si-acum vii cu tactica pisicii
flamande, pui tunul in casuta soricelului
- Ce castig, de fac ce-ai zis tu?
- Team building, muzici, noi suntem 3, ea e doar una, cu noi doi e colega de serviciu, ne stim dintotdeauna, nu ne-am depasit atributiile, pe tine nu te stie, dar are
tot timpul de-acum inainte s-o faca, fii si tu curajos, hai sa dam checkin pe facebook, pui acolo ca mananci chinezeste la @Wu Xing si crede-ma ca nu te bate nici el si nici mama tartorilor din iad la cap! Pe onoarea mea!
- Fie!

miercuri, 22 noiembrie 2017

Cafea si-o pilda vitala


- Ce nume ai da tu nesimtirii, vreau sa stiu si parerea ta, da?
- Neobrazare... eu stiu, poate ca i s-ar mai putea adauga si alte sinonime, dar nu-mi vin mie acum, ce sa zic?
- Chiar asa, ce sa zici, cum ce sa zici? Cum ma, ce sa zici, pai cand aia vin si-ti dau pe nemerit ce-ti dau, jumatea lu' cinci si tu le dai luna de pe cer, aia cum se  cheama, nu nesimtire?
- Ahhh, deci clar, definitia e lipsa de simtamant, optica diferita, unghi sau pozitie de raportat la un lucru sau actiune din loc sau folosind o maniera alta decat a ta.
- Adica ce-s eu de vina, sau cum?
- Cum ce, eu stiu ce ai facut?
- Cum ma nu stii, ti-am zis doar, le fac, le dreg, ei ia ba de-aici, fix pix, canci, jumatea lu' cinci cum iti ziceam...
- Si de ce anume dai atata importanta unei chestii marunte care pe langa toate celelalte care au sa-ti umple restul zilelor pe care le mai ai de trait pare fix un ciot?
- Tu stii ca ai dreptate?
- Eu da, tu pari ca n-ai vrea sa mi-o dai, desi abordarea e cat se poate de corecta, realista, logica, rationala, nimeni nu e doar ce pare a fi si nimeni si nimic pe lumea asta nu poate in acelasi timp gandi sau face ca tine o actiune ori alta, de unde rezulta diversitate de expresie, opinie, crez, ai prins ideea?
- Ihim. Ba mersi fain ca m-ai facut sa vad si partea cealalta a discului care la orizont acopera cerul cu lumina, la noi era seara, dar in emisfer-ailalta-i ziua fix acum.
- Pai da, Don't worry about happyness, it won't last, right?
- Nu ma, nu era asa, era ceva cu Don't worry, be happy si-atat, uite-aici... 
- Ba tu esti sigur, sau ti-o zic pe-aia lu' Firicel?
- Cine-i ma ala?
- Ala de la filmul cu Bobita si Las Fierbinti, nu-l stii?
- Chiar nu cred sa fi auzit, la tv nu ma uit ca n-am nici aparat, nici cablu, nici timp, lucrez mult, fumez, ascult muzica, ma plimb, urc pe munte, plec cu bicicleta prin tara, mai zbor cand si cand pe-afara cand prind vreo reuniune de prieteni la mijloc sa merite escapada pe alte plaiuri decat cele ale noastre, in rest ma simt bine cu ce am si ce pot face in acest sens pentru a ma simti bine, adica fac ce-mi place ca doar o viata am si ea merita traita, simtita, vazuta doar prin partile ei care ating acele puncte in noi cand rezonam cu ce stim ca suntem, ne place, ne fac sa fim in elementul nostru, celelalte nu, ele sunt moloz, sau balast, pilaf daca vrei in limbaj culinar pentru acei mancaciosi pe care planta asta cerealiera la mare cautare in Asia nu i-a atins nici la nivelul genunchiului broastei, stii ce zic?
- Eu da, prostii, numa' prostii si desi incepusesi sa ma scoti din durerea de cap pe care o resimteam pentru ca permisesem ca un fleac sa ma afecteze pana-ntr-atat incat chiar sa nu mai fiu eu cel care vede frumusetea rouai pe frunza de patlagina dimineata cand ies in talpile goale sa ma conectez la natura dup-un somn rebegit, acum parca-mi vine sa ti-o zic pe-a lu' Celentano!
- Pai ce mai astepti, zi-o!
- Ba esti prost?
- Ba ej' nebun?
- Pai ziceai ca n-o stii! Sau o stii, hotule!?
- Te asigur ca nu-s, dar ca-ntr-o oarecare logica a unui limbaj colocvial de cea mai pur autentica realitate sociala a patriei oriunde ar fi s-ajungi cu pasii tai, asta ar fi continuarea si cu ea m-am obisnuit deja si chiar daca n-o agreez, nici n-o desfid, pricepi? Ea trece prin viata ca si mine de altfel, dar cum suntem pe carari oarecum diferite si cel mult paralele, nu ne prea intersectam deloc, asa ca fie ce-o fi, eu-mi vad de ale mele, limba si cine-o vorbi-o n-are decat sa evolueze cum o putea, eu o folosesc cum stiu si am invatat la scoala ca e corect si basta.
- Eh, uite fix de-asta te iubesc eu pe tine, vezi, ca esti tu cum am fost si eu destul de mereu si chiar daca nu e corect gramaticala formularea, mi-o asum pentru ca ea reda perfect ce vreau sa-ti spun: anume ca sunt discontinuitati intr-o evolutie oarecare a necunoscutului imprevizibil cotidian care ma scot din elementul comun si care uite unde ma aduc, pana in pragul in care am nevoie de oameni ca tine prin preajma ca sa realizez ca nu e bine cum procedam eu, asta desi nici eu nu mai sunt adolescent si nici tu nu ai toanele necesare mereu sa-mi fii nici tutore, nici mentor...
- Dar prieten da si cheia prieteniei e a fi acolo cand altii nu-s, langa omul pe care esti dispus sa-l suporti, ajuti, sprijini, pupi, bati, certi la nevoie, ca sa-i redai calea cea buna. N-o vedea-o el de prima data, nu i-o conveni ce-i spui, dar o-ntelege candva...
- Gata stiu, bei o cafea?
- Pai asta voiam eu sa zic, anume sa fii atent ca-ti da cafeaua boabe in foc si stii si tu continuarea, fum, miros naspa...
- Na, ia uite-aici, monodoze de cafea, mai am vreo doua, c-am o tinerica la cantina la munci care-mi tot da la pranz cand mancam, imi tot pune pe tava ca cine stie cand gat lucrul si na, cica sa am potential bun!
- Ti-o fi facut si cu ochiul?
- Mi-a facut ea si cu altceva, dar pe moment am stat in expectativa sa vad sa nu care cumva sa fie una din alea care umplu foile agendelor cu nume de barbati pe care-i cucereste facandu-le ochi dulci si lasandu-le impresia ca doar ea are ceva unic, stii ce zic?
- Ba eu stiu, eu stiu ca la noi la birou avem ce ne trebuie, cand vrem cafea, sau avem sedinte intre noi boardul companiei, sau si mai si cu negocieri cu echipe trimise ale clientilor inaintea semnarii contractelor imprtante de colaboarare, avem cu ce, avem furnizor de incredere de apa si cafea la birou, firme, angajati, acopera o mare la nivelul sectorului Horesca si pe langa toate astea viata buna si usoara la serviciu ne-o mai facem si fiecare dupa caz, functie de randamentul propriu de care putem fi capabili functie si de ce a dat natura si ce vointa pusa la treaba a adunat in materie de experienta profesionala si specializari, cursuri obiectul unei indreptatite contractuale ale veniturilor atunci cand randamentul nostru depaseste cumva asteptarile sefilor, despre care astteptari tin sa precizez ca sunt si asa mult crescute pentru a scoate chiar cel mai bun din noi!

- Oh, la asa caracterizare nu ma asteptam, acum pe bune, dar si daca modestia ti-a dusa la culcare, sau e tinuta ostatica pe undeva, te inteleg, ai facut un mare efort sa ma tolerezi in starea in care eram, m-ai scos de pe fundul putului unde eram, mi-ai redat starea buna pierduta candva si acum, desi-i cafea, hai sa ciocnim ca si cand am bea ca barbatii o tarie si de bun augur sa fie asta pentru viitor! S-auzim de bine!
- Auzi, sa ma chemi musai la nunta, desi daca stau bine sa ma gandesc, daca nu cumva nu te grabesti cu asta, de-acum in 6 luni n-as putea pentru ca boardul ma tot trimite de mai bine de 3 luni, o data la 2-3 saptamani pe afara si nu stiu daca nu cumva s-o nimeri sa fiu in delegatie cand tu mi-ai trimite instiintarea acasa, sau pe email.
- Ti-am zis doar ca nu ma mai grabesc, a facut ea cu un ochi, cu doi, cu 3, mai multi, dar o luam incet, pas cu pas, sa vedem, iar de va fi cazul sa nu poti tu, nu-mi voi  conditiona alegerea momentului serbarii iubirii de programul tau, no offense, caut si sa tin cont de ce mi-ai spus, dar de vei putea sa fii acolo bine, de nu, mai sunt ocazii cu care ni te poti alatura acasa intr-o perioada in care am avea de sarbatorit ceva fain, iarna, de Pasti, sau excursii afara intr-un concediu si-asa se poate!
- Clar!
...................
peste 1 an
- Alo, salut, ce faci, esti bine?
- Da, uite eram deja la birou, adunarea generala a boardului unitatii doreste sa ma avanseze, sefii ma vor asociat la firma-mama si sunt oarecum coplesit inauntru de aceasta propunere, pe de alta parte nu pot sa nu constat ca nici hainele nu-mi mai vin bine pe mine de cateva luni bune cumpar vestimentatie cu numere mai mici, cauza e stradania tot mai mare cu care caut sa indeplinesc din sarcini, timpul alocat acestor intentii ma face un fel de Sisif pe un munte impingand spre varf ditamai pietroiul care nu-i tocmai rotund, la o adica elanul si fortele sa imi fie ajutate si de natura si roca sa ajunga spre nori, ne unde pe versantul opus sa se pravale si sa-mi dea iar de lucru sa-l urc...
- Ba, parc-ai scrie la Superblog 2017!
- De unde stii?

luni, 20 noiembrie 2017

Triumful Nufarului inainte de sarbatori la tine in casa


Medic de profesie, femeie din nascare, prietena mea Dorina munceste extraordinar de mult. Ea-si dedica 17-18 ore zilnic salvarii vietilor semenilor carora boala, accidentalul, soarta, sau alt factor perturbator le afecteaza sanatatea. Dincolo de profesia aleasa din frageda pruncie unde e doamna doctor care aduce viata si odata cu ea creste sporul demografic in familii pe care le fericeste, acasa e doamna Dorina, sotia si mama, gospodina si atoatestiutoarea, femeie indemanatica ce, in prag de sarbatori mari ale anului stie ca poate conta pe produsele Farmec Cluj-Napoca Nufar si Triumf, care au un raport pret-calitate bun si sunt si acum eficiente fiind partenerii de incredere ai mamei la curatenie in calitatea lor de experti. Dorul lui Dumnezeu cum si-a caracterizat ea insasi numele cand preocupata ce semnifica numele ei, la gradinita doamna spusese ca Stefanut, sarbatoritul zilei e un biruitor prin excelenta fu strans la piept de mama ce-i spuse: Mi-esti darul pe care bunul Dumnezeu mi L-a facut atunci cand tratamentele si incercarile de a fi nascut pareau nule, dar ca prin miracol am nascut fiica pe care mi-am dorit-o dintotdeauna! Foarte bucuroasa i-a replicat serioasa, desi avea 4 ani: Bine mama, atunci voi fi dorul lui Dumnezeu, nu cadoul Lui, bine? 
Jocul cu papusile si bebelusii i-au dezvoltat simtul maternitatii si asta prefigura autenticul salon de neonatologie unde ea aduce astazi zambete pe chipurile mamelor si tatilor ce sarbatoresc marirea familiilor lor. Pentru Dorina menirea ei, aceea de a apara prin propriile puteri, stiinta, cunostinte, eforturi viata oamenilor de langa ea si a aduce prin asta bucurie pe chipurile oamenilor chinuiti de durere, a fost inteleasa de timpuriu. Desi au vrut sa aleaga o profesie mai simpla platita mai bine decat poate sistemul national de sanatate romanesc pentru medici, parintii au sustinut-o indeaproape si sunt foarte mandri de ea, mai ales de cand s-a nascut Petruta, fiica fiicei lor. Se intampla acum 3 ani foarte aproape de Craciun, cand luna in casa au facut Triumf si Nufar scos pete alaturi de mister inginer, sotul Dorinei, care patase, doar el stie cum, minunatie de covor persan.

Indemanatic la condus masina si atat, citit desene tehnice si dat comanda sectiei sa produca, gatit cartofi prajiti cu ochi cat Dorina se apropia sa nasca, Sergiu a reusit cumva sa vada ca-i pica pe covor, dar odata cu mirarea, s-a descurcat si cu restul. Si-a sunat soacra, iar femeia i-a recomandat siguranta probata a Triumfului omului si produsului de curatat care fac echipa buna si casa stralucind de curatenie si miros parfumat.

Asa dupa cum ea niciodata nu si-a facut griji in privinta curateniei din casa, ori de cate ori sistematic insista mai mult in perioada apropierii marilor sarbatori din calendar ca fiecare cotlon al casei sa zambeasca si sa miroase parfumat da mai departe din tainele mentinerii curateniei in casa si noilor studenti care cu vigoarea si curiozitatea tineretii lor spera sa schimbe in mai bine lucrurile in jurul lor fata de prezentul in care, in sistemul spitalicesc cel putin, mai sunt o droaie! Auzise saptamanile trecute pe una dintre tinerele care spera sa devina medic ginecolog, care intr-o mica pauza de povestit adaugase ca fusese acasa la parinti in vacanta dintre semestre si acolo curatenia ar fi fost in toi, ea obosita cu multa nestiinta ar fi vrut sa ajute, dar mai mult a bocit, cand a vazut cat de mare e casa parintilor, comparativ cu camera de la camin impartita cu alte 3 colege! Precizarea venise ulterior, caci fata nu dorise a fi lacrimogena in povestea ei, nici sa-si etaleze nestiinta, doar ca prinde bine sa-ti lasi lacrimile sa mai cada, ochii sa straluceasca apoi de curajul acumulat, cand vezi totul in alta lumina! Si atunci daca tot ai Nufar cu Triumf in casa si sarbatorile au farmecul lor cand curatenia-i bine facuta!

Articolul participa la Superblog 2017.

vineri, 17 noiembrie 2017

Party Royal in Poiana Brasov


Dragutul de Radio 1 Brasov si fratiorul lui care inca mai exista, Radio Brasov, acela in jurul caruia s-a format reteaua Mix fm la un moment dat au fost pilonii dezvoltarii unui spirit frumos, tineresc, liber, creativ intr-un Brasov al anilor '90 care venea dupa o perioada in care ciuma rosie-l transformase in oras martir cand natiunea si-a unit vointa si vocea si cu sacrificii umane s-a reusit ce nu parea a fi vreodata posibil, Ceausescu si regimul sau sa nu mai fie realitatea fiecarei zile, ci istorie.
Aparute ambele in anul de gratie 1993 la putin timp diferenta, din initiativa a doi oameni de vaza ai orasului, unul un domn Brutus, altul un domn de profesie inginer, cu nume de filosof antic grec, intrat in politica si facand pana de curand cariera in functiile inalte ale judetului din inima tarii, cele doua posturi de radio au fost rampe de lansare pentru multi dintre tinerii care atunci isi vedeau din posibilitatile pe care deschiderea granitelor spre vest si democratizarea regimului politic la noi le ofereau sanse mari de a-si indeplini visurile mari oriunde in lume. Cum sarbatoarea zilelor orasului, October fest-ul, vreo victorie a stegarilor in fata liderelor primei ligi nationale mai aduna multa lume bucuroasa de reusita la poalele Tampei, de fiecare data cand era pe rand ziua Radio 1 si apoi Radio Brasov era cu muzica, distractie, fest si voie buna in oras si nu numai. La o probabila reunire a redactiilor celor doua posturi pe care o propun acum aici, in articolul prin care mai bifez o proba in Superblog 2017, m-as gandi ca pentru animatorii pupitrelor tehnice care trimiteau in unda informatie de actualitate si multa voie buna la pachet cu dezbateri si povesti si fan-cluburi de emisiuni, intalniri cu ascultatorii si cate si mai cate lucruri faine prin anii aceia de poveste, cand se canta si pe strazi noaptea Ole, ole, Argentina nu mai e!, sau Bravo Gabi Szabo, Elisabeta Lipa, Francisc Vastag, Simion si Marian Dorel, Leonard Doroftei un loc mai bun de organizare evenimente Brasov ca Hotel Regal din Poiana Brasov nu e.

Din mai multe considerente: ia ganditi-va voi bine si mai spuneti-mi cati dintre o medie de 30-40 de insi per fiecare redactie, adica dintr-un total de maximum 80-90, haidem sa punem asa de la noi 100, mai sunt astazi disponibili pentru o reunire? Pentru o reinviere a unui timp ce atunci parea pentru majoritatea dintre ei DJ-ii si prezentatorii si stiri de acolo, dar si pentru noi oamenii de rand, publicul ascultator de radio suspendat si de neatins, capturat parca pentru vesnicie intr-o sfera, glob de cristal din care doar fulgi de zapada mai dau curent iluzia si certitudinea totodata, ca timpul mai trece (stiti si voi ca ce imagine va reda globul ala se mai schiimba, da?) cautati sa vedeti cati mai sunt acum in viata, in primul rand, apoi care dintre ei si ele mai sunt in tara, apoi care pe unde mai sunt si veti vedea ca pe masura ce insirati intrebari, raspunsurile acestora vor restrange semnificativ numarul celor care ar putea, la o adica participa la o revedere colectiva peste ani buni trecuti peste ei si peste jobul lor fenomen, numai buni cat sa-ncapa intr-un salon de evenimente in Poiana Brasov

Fly Project le poate canta, chiar de nu toti mai sunt la prima tinerete pentru stilul imbratisat de Tudor Ionescu (vocea ambelor posturi radio brasovene la cativa ani distanta in trecut) si asta pentru ca daca e sa facem referire doar la mentorul multora dintre ei de-acum, Paul Ichim a adunat totusi niste ani si desi se pastreaza bine, parca mai iute l-as vedea dansand cu sotia pe un Demis Rousos, la fel Mihaela Tatu (de 3 x femeie) nu mai e nici ea o domnisoara cu fundite si cosite, Nora se tine bine, la fel si Onelia, Anca, Bianca, Misu Barb si Roxana. In plus mirajul muntelui nu mai e pentru toti la fel, unii nici nu mai sunt printre noi (daca mult prea devreme unii ne-au parasit accidental, cum e cazul prea recentei disparitii in noapte a lui Gruia), unii s-au obisnuit cu aerul si distanta Americilor (Ladislau si Tedi, Camelia one fm in Canada), Constantin Dragan (francofilul care prezentase stiri ultima oara pe ecran in prime time, acum e in Suedia stabilit), dar chiar si asa, ca pe vremuri cand fiecare dintre radiouri dadea mare petrecere mare in centrul Brasovului, eu spun ca acasa a ramas si pentru suficient de multi dintre ei, inca Brasov si inceputurile lor au fost aici.

Iar acasa nu se defineste ca spatiu locativ unde dormi, mananci si nu curge apa pe pereti de la robineti, ci e un sentiment mai intai de toate care-ti confera autenticitate cand fel de fel de ipostaze, decizii, drumuri, sau alegeri pe care le ai de facut la un moment dat te incearca si atunci Acasa ramane Axis mundi, ancora ta de putere launtrica. Sau cum ar fi anuntat-o Dan pe vremuri, viata e frumoasa prieteni, vineri seara avem mare petrecere in Poiana, da!

Iubeste-o mereu. Hot mama e-a ta

- Ba, tu ai vazut Codul lui da Vinci? - Eu, da, tu? - Din moment ce te-am intrebat primul, se prezuma ca da, eu am facut-o mai intai,...