marți, 27 iunie 2017

sus

numai vreo trei zile
s-apoi inca vreo doua
dintre ploi sa scapi
cu fruntea-n roua
si din iarba tunsa
renastere sa-mi aduci
din coconul laptelui
prin calea florilor de mai
pe nisipurile marii
salve de tun sa-mprastii
celebrare iubirii cantand
din toti bojocii odata
sa vina avioane pe sus
si sa vada de-acolo de sus
ca mielu-i pe pajiste fericit
si pianu-i pe scena sub degete
care-l gadila maiestuos
si el toarce-n acorduri ample
de parca toata scena-i un miracol
si o casa, a mea si-a ta
poarta-i neinchisa
soarele-o deschide mereu
cand reapare calm
la orizont sa-mprastie
gandul bun si-o stea
in ochii care nu mai plang

luni, 26 iunie 2017

mainile marii

jolyn-jolyn canta piesa
si-i faina tare atmosfera
canta pasarile-n codru
si-o aroma de mister razbate
de dincolo de blocuri
statii de autobuz
misuna de colo-colo
toate duc catre un parc
diminetile cu luna plina
lasa locul soarelui ce arde
si sepale cu petale
gargarite si fluturei
albinute, carabusi
multe vieti inaripate
ochi pierduti-n tunel
scapara din trenuri leduri
ce-aprind sperante-n coridoare
ca parcursul continua-va
prajina trece hopul
si gravitatia atrage fulgul
ca magnetul poza-n frigider
ploaia-nghite gropi si lanuri
pe care le trage-n piept
cand opreste robinetul
si iluzia dispare
lapte-n cale sta cu stele
prinse toate-n numar mare
sa ghideze marea de iluzie
din nocturna care-adoarme
cand salata-i pe gatate
si dispozitia-mbuneaza
puiu-asteapta revenirea acasa
inima-i rosie si toata
bate-n ritmul vietii mele
mare adunata-n rauri-lacuri
ce-i acasa si departe
pe nisipul unde talpile
gusta iubirea ce se-nfrupta
din buzele unde-s mereu acasa

miercuri, 21 iunie 2017

chill out smile & no fears

arboreaza-n zarea cea nesumbra
fanta de speranta
lipsita de teama
draga-i mierea din borcane
eticheta curata
treaba o face mai buna.
ziua-i torida si-a doua
din ciclul de hot-hot
basmaua-i absolut necesara
ca si racoarea din bord
pe drumul ce duce
mereu inainte
zi cu zi
care trece
si-apropie jonctiunea
la cald si la rece
cercul vietii-l inchide
pentru vecie-n nadejde
in the end.
don't break the habbit
and no more numb
or crawling in the darkest rain
caci sunshine apare-n zori
si cafeaua aburinda ridica
si simt si responsabilitati
la statutul de firesc
cu lejeritatea unei inspiratii
profund adulmecate
dupa ce roua-i pe cale
sa se trezeasca si sa plece
de pe delicatele petale
frumos colorate
din lanurile cu flori.

duminică, 18 iunie 2017

cer cu ruga-n rod

mi-esti patima si dor
suflul ingerilor
cu aripi deschise tare
transparente cat sa vezi
pe unde trece calea ta
si s-o urmezi
de fiecare data
cu ambitia calma
si asteptata in compot
desfacut alene-n ceas de seara
cu aroma fadei lui dulceti
inabusite-n marea ce-l omoara
fructul iubirii trece-n adancuri
spulberate de mister
analogia clasarii la raft
sub eticheta care scrie
10 decembrie 2016
prima zi de post.
si ca atare de atunci
vor mai fi fost si alte
dati cu care
de prin ianuarie si februarie
cu care apelul la umanitate
facut-a din 2-3 toane
diversiune neanuntata
pan-acolo unde-n mai
ca-ntr-o seara de poveste
cantata de-un anume Stefan
ce vorbea cu tatal lui
in alta piesa
iradia iubire-n versurile lui
incat si mana o cuprinse pe cealalta
si drumul nici ca-i mai dadu de-atunci
si suntem si finalisti
si-am luat si cupa
din care vom bea pururea
apa sfintita din adancuri
ca si cea din compotul
de lamai cu care
cine vrea parada
n-are decat sa faca
atata timp cat i-o placea
sa-i coasa cate-o dunga colorata
pe-un tricou sau alt vestmant
cu manecar de pus la rana
mai incoace de gustar
cand ploaia duce-aroma coacerii
iubirii dintre lanuri
pana pe buzele ce-asteapta dor
de-mpreunare-n saruturi dulci
ca si ploaia ce-are sa razbata
mai apoi de fiecare data
cand din cer se prea coboara
cate-un strop, doua, sau trei...

marți, 13 iunie 2017

gratie

hotare nesfarsite
mintii ochilor deschisi
                 dau confortul cerut                 
cand roua diminetii
cere cu precadere
lacrima vietii
sa duca lumina solara
dincolo de codri verzi
si de lutul rosu
plamadit de vara-ncinsa
prin conurile de brad
dulci si mieroase
dimineata pana seara
cand poate c-o ploaie
ceaiu-l fierbe toropeala
de mai apoi
in crevasa albastruie
a covoarelor ce pasii
ni-i poarta spre zei
calcand ascendent
pe treptele norisori
pufosi sidefii
ca pe banda rulanta
din mall
satul global
unde limba lumii
e firma si banul
iar a noastra-i
privirea si mana
in mana tinand
ca un legamant
sacru, in primul loc
de pe pamant.
illo tempore
e-acolo-n piepturi
si deschidem poarta soarelui
si-a lunii pe timp de noapte
cantand serenada stelelor obscure
sa ne vegheze drumul inainte
mai aproape
in marile ochilor adanci
ce-s pretutindeni aceiasi
iubitori si sinceri
ca o flacara ce-mbuneaza
frigul mainilor ce tremura
si-s dragalite de o alta
ce le tine bine
si de dor
si de cald.

roua-n flori

descinderi de fluturi
diminetile ferestrelor deschise
din tarziul noptii albite
de freamatul sudorii ce-si cere
cu zor apa rece din telefon
sa picure firescul pe piele
pasii sa vina-napoi
in dormitor
pe patul de trandafiri
rosii petale
nu ghimpi si tepi
ci chemari pana-n zori
treci de adormi
ca-i tarziu si se cade
obosita sa lasi stalpul acolo
si ochii  frumosi
pupati de luna si soare
lumina sa afle
cu pasi ghidati bine
de doua picioare

luni, 12 iunie 2017

lant de viata

toate pietrele din ceruri
ce-au cazut de printre stele
ramuri, munti si dealuri chele
ape-n cranguri vitregite
n-au putut ca sa ezite
omu-n mana ca s-apuce
mana ei cu fermitate
si pe raftul cerului
din infinitate
de perceptie rascalculata
un singur rezultat
sa stea-n picioare
ca de la sine inteles
nu-n sprijin sau proptele
ca nu poti sincer sa iubesti
si viu ca sa mai fi vreodata
fara ca-n stransoarea bratelor
inima sa-i bata
lin si cald
sublim de-atata dragoste curata
iar buzele cu foc s-apese
butonu-acela sensibil
care zice pretutindeni
si fara dubiu
niciodata fara tine
n-am cum sa mai fiu